Un poliţist milionar în euro, prins în timp ce lua 600 de lei şpagă

Subcomisarul C. Cătălin, deşi avea atribuţii de coordonare, obişnuia să stea călare pe un radar de pe Autostrada Soarelui

Explicaţia specialiştilor la „bomba Craiova“ – corupţia generalizată

În ultimii trei ani, peste 3.700 de angajaţi ai Ministerului de Interne şi al Reformei Administrative au fost cercetaţi de Direcţia Generală Anticorupţie, iar peste 600 au fost puşi sub învinuire. Amploarea fenomenului l-a adus în atenţia psihologilor DGA, care au ajuns la nişte concluzii surprinzătoare. Una dintre acestea e faptul că şpaga dă dependenţă, la fel ca drogurile. Un caz clasic e al unui ofiţer de la poliţia Autostrăzi. Subcomisarul (maior) C. Cătălin oprea şoferii pe Autostrada Soarelui şi le cerea până la 600 lei
pentru a nu-i amenda şi penaliza.

Ofiţerul a fost şef de post într-o comună ilfoveană, a terminat facultatea, a fost avansat şi mutat la Poliţia Autostrăzi. Aici a semnat şi un angajament că nu va lua mită, ca măsură preventivă, şi avea atribuţii de coordonare şi cercetare accidente. Totuşi, subcomisarul prefera să stea pe radar. La anchetă, colegii lui au înţeles de ce. Cătălin C. acumulase o avere estimată la peste 1 milion de euro, proprietăţi imobiliare şi multe afaceri. De ce a continuat să rişte totul pentru câteva amărâte de sute de lei? Pur şi simplu nu s-a putut abţine. Psihologii spun că nivelul crescut de trai creat prin şpagă creează dependenţă şi pentru familie.

Subiectul este ca un vitezoman cu permisul luat de mai multe ori şi care merge iar cu viteză, crezând sincer că nu va fi prins. Apoi, totul devine obişnuinţă, şpaga intră în cotidian. În familie, nimeni nu ştie la început ce şi cum. Când familia realizează situaţia, o acceptă tacit, pentru că s-a bucurat de beneficii.

Conştientizarea riscului la care se supune poliţistul şpăgar rămâne fără efect dacă nu sunt şi sancţiuni. Până şi funcţionarii MIRA spun în sondaje că cea mai buna măsură e sancţionarea cu promptitudine a actelor de corupţie. De aceea DGA face acţiuni de prevenire cu personalul. Lucrători specializaţi trec pe la fiecare structură şi le prezintă funcţionarilor consecinţele pe care le riscă luând şpagă. Sunt prezentate cazuri de colegi care au fost arestaţi sau condamnaţi deja pentru astfel de fapte. Sunt unii poliţişti care râd în timpul acestor întâlniri. Mulţi ajung după câteva zile să poarte cătuşe. În plus
, psihologii spun că în România corupţia nu e percepută ca infracţiune, ci ca un lucru normal, aceptat ca atare de majoritatea societăţii. Infractorul care fură, spre exemplu, este perceput ca un pericol, o ameninţare. Cel care dă sau ia şpagă nu este considerat periculos. Pe de altă parte, mulţi acceptă să dea şpagă poliţistului, după care spun că poliţiştii sunt corupţi şi sunt vinovaţi că acceptă mita.

„Bomba Craiova“

Într-un caz precum cel din Craiova, unde autorităţile au mari probleme cu menţinerea ordinii publice, corupţia generalizată este una dintre explicaţii. Legăturile dintre infractori şi poliţişti au efecte mai puternice decat cele individuale. Interacţiunea cu grupul dă o încredere mai mare infractorului care se ştie protejat. Pe de altă parte, poliţistul corupt, ca individ, se ascunde în spatele grupului, pe motiv că nu i se întâmplă doar lui să fie mituit. „Toţi suntem vinovaţi”, gândeşte poliţistul. Atunci intervine loialitatea faţă de interesuł comun, al grupului care a făcut pactul cu interlopii, nu faţă de sistem. Şi asta mai ales dacă şeful le creează o stare de protecţie. Cazul extrem înseamnă şi soluţii extreme, spun psihologii. Soluţia este să îi iei şi să îi anchetezi pe toţi cei vinovaţi dintr-odată.