luni, 23 februarie 2009

Zeci de milioane de euro pentru vopsit şi… spălat marcaje rutiere

Preţul pentru spălat metrul pătrat de marcaj e de 3 ori mai mare decât cel pentru vopsit
Zeci de milioane de euro pentru vopsit şi… spălat marcaje rutiere

Refugiile de 100.000 de euro bucata şi balizele antiorbire cu dedicaţie pentru ţiganii “neferoşi” nu sunt nici pe departe nişte cazuri izolate de bani aruncaţi în şanţ de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR): o altă “afacere” soldată cu găuri colosale în bugetul instituţiei este cea a banalelor marcaje cu vopsea albă, devenite, de 15 ani încoace, monopolul firmei Plastidrum SRL. Firmă la care era administrator, la doar câteva luni după momentul semnării a două contracte foarte grase, chiar directorul CNADNR, Liviu-Emilian Dâmboiu!

Contractul încheiat de CNADNR şi Plastidrum, în iulie 2006, pentru lucrări de marcaj rutier – estimate la 29.700 de kilometri echivalenţi şi 280.000 de metri pătraţi de marcaje – demonstrează cât de bănoase pot fi afacerile cu statul pentru “băieţii deştepţi”: peste 20 de milioane de euro (fără TVA) au intrat în contul firmei conduse de afaceristul Mihai Crăiniceanu.

Documentul
cu pricina, semnat de directorul de atunci al CNADNR, Liviu-Emilian Dâmboiu, şi de şefa serviciului
Siguranţa Circulaţiei, Maria Lascu, cuprinde câteva “ciudăţenii” care echivalează cu sume uriaşe în euro câştigate de firma
Plastidrum: licitaţia a fost câştigată cu un tarif de 3,5 euro pentru metrul pătrat de marcaj cu vopsea albă, dar, conform anexei 3 la contract, spălarea cu apă costă 10.18 euro pe metrul pătrat, fără TVA!

O altă ţeapă luată prin acelaşi contract de CNADNR este cea a marcajelor de tip sonorizant: cu acordul Serviciului de siguranţă a circulaţiei, Plastidrum foloseşte un produs în doi componenţi cu uscare la rece, care costă 18,75 euro pe metrul pătrat, deşi prin contract oferea şi posibilitatea executării cu produs termoplastic la cald, care costă doar 12 euro pe metrul pătrat.

Frăţia dintre CNADNR şi Plastidrum nu s-a rezumat însă la drumurile din administrarea
DRDP Bucureşti. Tot în iulie 2006 a fost încheiat un contract similar şi pentru DRDP Braşov, în valoare totală de peste 14,6 milioane de euro plus
TVA. Evident, în anexe s-au strecurat aceleaşi ciudăţenii ca şi în contractul încheiat pentru DRDP Bucureşti.

Explicaţia orbirii de care a dat do­vadă conducerea de atunci a CNADNR este extrem de simplă: conform datelor disponibile la Registrul Comerţului, pe 3 octombrie 2006, Liviu-Emilian Dâmboiu figura ca administrator la Plastidrum SRL! Deşi conflictul de interese era cât se poate de evident, contractul a fost semnat bine-mersi şi se derulează şi în ziua de azi.

Halucinant este însă faptul că, pe 29 iunie 2007, CNADNR figura la Registrul Comerţului printre asociaţii de la Plastidrum! La ora actuală, firma care deţine de facto monopolul marcajelor rutiere din România are patru asociaţi: Alexandru Pop (cu 1%), CNADNR (cu 10%), Plastiroute SA din Elveţia (cu 69%) şi PR Financing Limited din Marea Britanie (cu 20%) . Cine o fi în spatele celor două firme cu sediul la Geneva şi Londra putem doar presupune, în condiţiile în care interesul manifestat de DNA pentru afacerile dintre CNADNR şi Plastidrum este practic nul!

Ca de obicei, în asemenea situaţii, persoanele implicate sunt de negăsit: fostul director Liviu-Emilian Dâmboiu n-a putut fi contactat, iar şefa serviciului Siguranţa Circulaţiei, Maria Lascu, şi-a luat concediu.